Avocati-md.com
Țările sunt obligate să nu intervină în treburile interne ale altor state. Aș dori clarificări privind ce tip de acțiuni sunt considerate „intervenții”, cum se raportează acest principiu la ajutorul umanitar și la acțiunile Consiliului de Securitate.
Principiul non-intervenției interzice oricărui stat să exercite presiuni militare, politice sau economice care să încalce suveranitatea altui stat și să modifice structurile sale interne sau politica externă. Agresiunea armată e forma extremă de intervenție, dar și manipulările electorale, sprijinul pentru grupuri rebele ori amenințarea cu sancțiuni excesive pot fi calificate drept încălcări. Totuși, există excepții: intervenția umanitară poate fi permisă dacă e autorizată de Consiliul de Securitate (în baza Capitolului VII din Carta ONU) sau dacă statul vizat consimte expres. De asemenea, organizațiile internaționale specializate (precum ONU, OSCE) pot media conflicte la invitația statului. Principiul non-intervenției rămâne un pilon fundamental al ordinii internaționale, dar e tensionat de noile realități (crize umanitare, terorism transnațional).