Cum funcționează protecția refugiaților în temeiul Convenției de la Geneva (1951)?

Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților definește refugiatul ca persoana care are „o teamă bine întemeiată de persecuție” pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social sau opinie politică și nu se poate întoarce în siguranță în țara de origine. Statele semnatare trebuie să acorde protecție (acces la sistemul de azil, drept la muncă, educație) și să nu expulzeze refugiatii în zone de pericol – principiul non-refoulement. În plus, convenția exclude persoanele suspectate de crime împotriva păcii sau crime de război. Procedurile naționale de azil verifică cererile. Odată recunoscut statutul, refugiatul e protejat de legea statului gazdă și obține documente de identitate. Statul are obligația să nu-l returneze cu forța în țara de origine.