Data răspunsului: 26.12.2024
Un acord de interline permite companiilor aeriene să vândă bilete pe zborurile celuilalt operator, oferind conexiuni convenabile și transfer automat al bagajului, însă fiecare zbor e sub cod distinct. Pasagerii primesc un bilet comun, dar zboară sub codurile separate ale companiilor. În schimb, un acord de code-sharing implică faptul că unul dintre transportatori afișează propriul cod de zbor pentru zborul efectiv operat de cealaltă companie (operating carrier). Așadar, în code-share, pasagerul crede că zboară cu brandul X, dar avionul și echipajul aparțin brandului Y. Ambele modele facilitează conectivitatea și pot crește vânzările, dar code-sharing e mai integrat și, pentru pasager, poate crea confuzie dacă nu e clar indicat operatorul real. Legislația cere transparență, iar companiile sunt obligate să informeze pasagerul asupra identității operatorului de zbor.