Data răspunsului: 12.01.2025
Controlul de oportunitate privește eficiența, utilitatea și compatibilitatea deciziei cu politicile generale, din punct de vedere managerial. Este efectuat de șefii ierarhici sau de organele de specialitate (minister, agenție centrală), fără să anuleze direct actul. Se pot formula recomandări, se poate declanșa un proces de consultare internă, dar, în principiu, lipsa oportunității nu echivalează cu nelegalitatea. Instanțele de contencios administrativ nu se pronunță asupra aspectului de oportunitate, ci doar asupra încălcării legii. Deci, dacă un superior consideră decizia nepotrivită, poate aplica sancțiuni disciplinare sau reorganiza structura, dar nu o anulează sub pretextul oportunității, ci mai degrabă invocând motive de disciplină internă.