Data răspunsului: 28.12.2024
Puterea discreționară este acea marjă de apreciere pe care legea o conferă autorității pentru a alege soluția concretă în anumite situații, atunci când legea nu fixează un singur rezultat posibil. Nu înseamnă arbitrar, ci libertate relativă de decizie în funcție de circumstanțe și interesul public. Autoritatea trebuie să se încadreze în limitele stabilite de lege și să respecte principiile proporționalității și nediscriminării. O decizie devine abuz de putere discreționară dacă nu ține cont de scopul legii sau dacă e adoptată cu încălcarea principiilor de bună-credință. Instanța de contencios poate controla dacă s-a depășit limitele discreționare, anume dacă decizia e vădit disproporționată sau contrară interesului public.