Data răspunsului: 17.11.2024
Suveranitatea implică dreptul statului de a-și exercita autoritatea deplină pe teritoriul propriu, fără ingerințe externe. Totuși, dreptul internațional statuează că suveranitatea nu e absolută. Conform principiului pacta sunt servanda, statele care aderă la convenții internaționale consimt să-și limiteze exercițiul puterii în anumite domenii (de exemplu, drepturile omului, regimul armelor nucleare). De asemenea, cutuma internațională și principiile generale (precum non-agresiunea, protecția mediului) condiționează modul în care statele își folosesc teritoriul și resursele. În plus, rezoluțiile obligatorii ale Consiliului de Securitate sau deciziile Curții Internaționale de Justiție pot interveni asupra exercițiului suveranității, evidențiind că, în epoca modernă, suveranitatea e un concept flexibil și supus normelor de interes comun.