Data răspunsului: 21.01.2025
Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) a fost adoptată de Adunarea Generală ONU, având statut de instrument cu valoare morală și de principii generale. Deși nu e obligatorie direct, multe prevederi au devenit cutumă internațională. În completare, au apărut tratatele obligatorii: Pactul Internațional pentru Drepturi Civile și Politice (PIDCP) și Pactul Internațional pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale (PIDESC), ambele din 1966, pe care statele le ratifică și devin astfel juridic obligate să le respecte. Există și convenții regionale (CEDO în Europa), convenții specializate (contra torturii, discriminării etc.). Organele de monitorizare (Comitetul Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului) veghează la implementare. Acest sistem formează nucleul protecției internaționale a drepturilor omului.