Data răspunsului: 22.01.2025
Atunci când părinții nu cad de acord asupra custodiei, instanța examinează interesul superior al copilului: cine poate asigura un mediu stabil, echilibrat, care e legătura afectivă cu fiecare părinte, condițiile de trai, istoricul de îngrijire, comportamentul moral, relația cu frații (dacă există), precum și opinia copilului dacă e suficient de matur să se exprime (de obicei peste 10 ani). Situația financiară contează, dar nu e decisivă, pentru că oricum celălalt părinte poate contribui la creșterea minorului prin pensie alimentară. Se pot stabili forme de custodie comună sau unică, cu drept de vizită amplu al celuilalt părinte. Principiul esențial este bunăstarea copilului, astfel instanța poate solicita concluzii de la specialiști (psihologi, asistență socială) înainte de a pronunța o decizie.