Mecanismul de arbitraj rapid (fast-track) și limitele sale

Arbitrajul fast-track presupune un calendar mult mai scurt (de ex. câteva luni), un singur arbitru și reguli procedurale simplificate: termene reduse pentru depunerea actelor, limitarea audierilor orale, eventual hotărâri motivate scurt. Aceasta oferă costuri mai mici și rapiditate, dar arbitrii pot limita probele și pledoariile pentru a respecta termenele. În general, părțile acceptă aceste restricții prin semnarea regulilor fast-track. Dacă un caz e foarte complex, fast-track-ul poate fi inadecvat. Multe instituții au praguri valorice (litigiu sub un anumit prag). Totuși, se menține principiul echitabil: fiecare parte trebuie să aibă ocazia de a-și prezenta poziția. Tribunalul nu poate încălca dreptul la apărare, altfel riscă anularea hotărârii. Prin urmare, fast-track e bun pentru litigii simple și moderate ca valoare, cu părți dispuse la procedură accelerată.