Completarea lacunelor din contract prin arbitrajul ex aequo et bono

Principiul „ex aequo et bono” permite arbitrilor, cu acordul părților, să se îndepărteze de rigiditatea normelor juridice și să judece pe baza echității. Totuși, nu pot ignora ordine publică sau regulile imperative. Își pot folosi puterea de a stabili ce e just și rezonabil, mai ales când contractul are lacune sau e ambiguu. În astfel de situații, se consideră că părțile au dorit o soluție corectă, nu neapărat una formalistă. Da, arbitrii pot „completa” contractul, dar fără a încălca esența acordului inițial. Clauza ex aequo et bono e rară în litigii comerciale complexe, dar poate fi utilă în dispute unde părțile au încredere în expertiza arbitrilor și doresc o soluție flexibilă. Desigur, dacă părțile nu agreează interpretarea, o eventuală cerere de anulare e dificilă, deoarece s-au consimțit la un arbitraj de echitate.